BebeMed

Rolul soţului este destul de ingrat şi de controversat. Un tată în devenire se simte stângaci, uneori ridicol, nu-şi găseşte rostul şi, ceea ce este mai trist, unii nici nu încearcă să aibă vreun rol.

Orice tată trebuie să ştie că, odată cu venirea primului copil în familie, căsătoria a intrat într-o nouă fază: de-abia acum începe căsătoria adevărată; cu un mare adaos de griji, de preocupări, de cheltuieli. Mica fărâmă de viaţă va "răsturna" şi va "umple" toată casa; se vor schimba toate "tabieturile" de până acum, se va rearanja şi completa mobilierul, se va schimba programul nu numai al zilelor şi săptămânilor ce urmează, ci al întregii vieţi a celor doi parteneri.

Prin copii familia capătă conţinutul său firesc şi cel mai de preţ. Prin copii începem şi noi să trăim o nouă copilărie, să creştem cu copiii noştri, să redevenim tineri. S-a vorbit multă vreme că tatăl "ajută" pe mamă în tot ce este în legătură cu copiii. Considerăm că acest rol de ajutor nu este nici suficient şi nici echitabil, într- o epocă în care ne lăudăm cu egalitatea sexelor.

Rolul tatălui este de colaborare, de înhămare la "jugul" comun al creşterii şi formării urmaşilor. Fără colaborare şi împărţirea eforturilor, femeia, atât de angajată în societatea modernă, nu va putea face faţă acestei îndatoriri de bază a oricărui cuplu uman