BebeMed

Aproape 1% din sarcini sunt ectopice, ceea ce înseamnă că ovulul fecundat nu se implantează cum ar fi normal, în uter, ci în altă parte, cel mai adesea în trompe. în acest caz, pericolul constă în faptul că trompa nu se poate mări într-atât încât să poată susţine un embrion în dezvoltare.

Dacă sarcina ectopică nu este depistată şi înlăturată la vreme, trompa se poate rupe provocând o hemoragie abdominală. Şi atunci este absolut necesară o intervenţie chirurgicală care să înlăture toată trompa. Dar astăzi acest lucru se întâmplă foarte rar, căci sarcinile ectopice sunt diagnosticate şi tratate înainte ca ruptura să se producă.

Există mulţi factori care vă pot expune la un risc mai mare de a avea o sarcină ectopică. O inflamaţie pelviană poate afecta trompa, făcând ca ovulul fecundat să rămână prins acolo, în loc să treacă liber mai departe. Endometrita poate crea o zonă adezivă în jurul trompelor, acestea îngustându-se şi împiedicând trecerea liberă a ovulului fecundat.

Dacă rămâneţi însărcinată folosind un sterilet local, dacă aţi suferit intervenţii chirurgicale anterioare asupra trompelor sau daca aţi fost expusă la DES (un estrogen sintetic folosit de unele femei pentru a preveni sarcina între anii 1940 şi 1971), în aceste cazuri aveţi şanse mărite de a suferi o sarcină ectopică.

Există două simptome specifice majorităţii sarcinilor ectopice: o durere abdominală apărută brusc, foarte intensă, şi sângerare vaginală. Alte semne prevestitoare pot fi: dureri de umeri, stare de slăbiciune, ameţeală şi leşin. Dacă simţiţi unul dintre aceste simptome trebuie să luaţi imediat legătura cu medicul (deşi există şanse foarte mari ca sarcina să nu fie ectopică).

Pentru a putea diagnostica o sarcină ectopică, medicul vă va face în primul rând un examen pelvian, în cursul căruia se pot depista semnele unei comasări anormale. In plus, se pot face o serie de alte teste ale sângelui pentru a verifica nivelul HCG-ului (hormonul pentru susţinerea sarcinii) şi un examen cu ultrasunete care ajută la determinarea localizării sarcinii.

De obicei tratamentul unei sarcini ectopice presupune o intervenţie chirurgicală, fie o laparoscopie (care lasă o cicatrice mică, aproape invizibilă sub buric), fie o laparotomie, care înseamnă o incizie mai mare, de 7 până la 20 cm, pe abdomen. Dacă trompa nu este ruptă, atunci nu e nevoie să fie înlăturată; de fapt, cu cât o sarcină ectopică este mai repede diagnosticată, cu atât sunt mai mari şansele ca embrionul să fie înlăturat fară să fie afectată trompa.

Dacă aflaţi că aveţi o sarcină ectopică, puteţi să vă confruntaţi cu aceleaşi sentimente confuze ca şi în cazul unui avort spontan. Dar, într-o oarecare măsură, poate fi chiar mai dificil, deoarece se mai adaugă şi teama şi neliniştea pe care le implică o intervenţie chirurgicală. De asemenea puteţi fi încă şi mai îngrijorată gândindu-vă la incapacitatea de a avea o sarcina normală; dar şansele de a mai avea o altă sarcină ectopică sunt de numai 12%.

Totuşi, următoarea sarcină trebuie să fie ţinută sub o strictă supraveghere medicală. Dacă apare din nou o sarcină ectopică, supravegherea medicală strictă o poate descoperi la vreme şi astfel viitoarea fertilitate este salvată. Această supraveghere medicală strictă îi dă posibilitatea medicului să se pronunţe asupra posibilităţii unei alte sarcini ectopice încă din primele două săptămâni de la observarea absenţei menstruaţiei şi cu cât aveţi verdictul mai repede, cu atât vă veţi linişti mai repede.