BebeMed

Acesta se produce după a paisprezecea săptămână de sarcină, dar nu mai târziu de cea de-a douăzecea săptămână, şi este relativ mai rar decât cel care se produce în primele luni de sarcină.

Cauzele acestui avort spontan sunt şi mai uşor de depistat şi tratat. Una din cauze este „un col neadecvat”, ceea ce înseamnă că muşchiul de la capătul de jos al uterului este prea slab pentru a putea suporta greutatea unui fat în dezvoltare şi a unui uter care îşi măreşte volumul.

Evaluarea riscurilor Medicul va decide dacă din punct de vedere medical sunteţi un subiect al testului prenatal. De exemplu, din punct de vedere medical, puteţi prezenta anumite trăsături care să ducă la naşterea unui copil cu deficienţe congenitale, dar din cauza unor consideraţii morale sau religioase, nu doriţi să faceţi testul.

Dacă un col neadecvat este cauza avortului spontan, nu apar nici dureri şi nici contracţii înainte ca fătul să fie expulzat. Următoarea sarcină poate fi protejată prin procedura numită cerclaj, în care colul este cusut, de obicei înainte de a şaisprezecea săptămână de sarcină, pentru a preveni slăbirea şi deschiderea lui. Colul rămâne cusut până în cea de-a treizeci şi şaptea săptămână de sarcină, când travaliul şi naşterea încep firesc şi normal.

Avortul spontan apărut mai târziu poate fi provocat şi de o serie de infecţii (ca de exemplu rubeola sau bolile venerice) sau de boli organice (ca diabetul, bolile de rinichi sau lupusul, netratate). De asemenea incompatibilitatea între un Rh pozitiv şi unul negativ nedeterminată la timp poate duce la avort spontan.

Pierderile sporadice de sânge, sângerările sau crampele pot fi semnele unui posibil avort spontan, de aceea trebuie sâ informaţi imediat medicul despre ele.

Şocul, durerea, furia şi deprimarea care sunt fireşti în cazul unui avort spontan petrecut în primele luni de sarcina pot fi şi mai intense în cazul unui avort spontan apărut mai târziu (cu atât mai mult cu cât mama a putut simţi mişcările fătului). De fapt, de cele mai multe ori un astfel de avort spontan este resimţit nu ca o pierdere de sarcină, ci ca moarte a copilului. Vindecarea acestor răni psihice poate fi mai uşoară pentru unele cupluri, dacă respectă recomandările care se fac celor care au trecut prin experienţa naşterii unui copil mort sau a pierderii unei sarcini.