Dificultăţile la adormire

Dificultăţile la adormire se manifestă după vârsta de 8 luni, când poate hotărî singur dacă să rămână treaz sau nu, adesea în legătură cu o schimbare în ritmul de viaţă (schimbarea camerei, internare etc.).

Se presupune că sunt legate de angoasa (teama) de separare, frecventă la vârsta de 8 luni: sugarul nu acceptă ca părinţii să îl lase singur nici măcar în somn.

Copilul trebuie securizat: reveniţi, deci, de câte ori începe să plângă la plecarea dumneavoastră (ca să înţeleagă că nu este părăsit), dar nu-i permiteţi să părăsească patul.

Se poate încerca instituirea unor „rutine" de adormire, care să-i diminueze senzaţia că este abandonat la părăsirea camerei de către părinţi; se acceptă chiar şi folosirea unor mijloace de „consolare":

-suptul degetelor/tetinei;

-automângâieri (de obicei pe faţă), cu obiecte moi, plăcute la pipăit (scutec, pernă, batistă, jucărie pluşată etc.); obiectele pot fi duse la gură şi supte;

-ritualuri – gesturi totdeauna aceleaşi, asociate culcării în pat; trebuie respectate întocmai de orice adult care culcă sugarul; odată cu înaintarea în vârstă acestea pot deveni adevărate scenete, întinzându-se pe parcursul a 30-45 de minute;

-unii sugari, cu dezvoltare psihică normală, adorm doar dacă sunt lăsaţi să-şi ducă până la capăt anumite ritmii: de la legănatul obişnuit al capului, la balansări în patru labe ce pot căpăta amplitudine mare (chiar deplasarea de pe loc a patului) sau pot deveni violente (copilul lovindu-şi capul de pat la fiecare oscilare).

Aceste comportamente de autosatisfacere sunt de acceptat doar dacă dau confort la culcare în absenţa mamei, dar nu sunt normale pe timpul zilei, în prezenţa mamei. Legănatul amplu, cu lovirea grilajului patului nu determină lezări ale creierului copilului; pentru liniştea lor, părinţii pot capitona grilajul.

Este însă necesar consultul medical dacă legănatul se manifestă şi ziua, de faţă cu mama, fară legătură cu adormirea, copilul căutând cu tot dinadinsul să se rănească, lovindu-se vădit intenţionat de orice mobilă sau de pereţi; în acest caz nu mai este o „copilărie", ci un semn de afectare psihică.

Tags:

Trimite-ne parerea si experienta ta

Featuring Recent Posts WordPress Widget development by YD

hits counter