BebeMed

Celiachia (enteropatia gluten-senzitivă), a fost un termen medical aproape necunoscut acum 15 ani în România, era considerat mult timp ca fiind o boală a copilului, care se vindecă treptat odată cu trecerea timpului, dar rezultatele cercetării din ultimi 20 de ani au contrazis această părere. Schimbarea de concepţie se datorează dezvoltării metodelor de diagnostic, care au dus şi la clarificarea originii unei boli de piele numită dermatită herpetiformă Duhring. Un bolnav care suferă de celiachie este numit un celiac, sau o personă celiacă.

Numită şi boală celiacă, afecţiunea apare sub formele de celiachie a copilului şi celiachie a adultului (sau sprue indigenă), la care se adaugă Dermatita herpetiformă Duhring cu exteriorizare pe suprafaţa pielii. Este o afecţiune/boală autoimună cu atingere în special a aparatului digestiv, mai exact a intestinului subţire.

Nu este o boală contagioasă, dar şi hibrizii lor sau cerealele mamă. Proteinele acestor cereale sunt toxice pentru persoanele care au dezvoltat această intoleranţă alimentară. Ovăzul este îngăduit celiacilor în cazul în care este crescut separat de grâu, orz şi secară, iar terenul în care este cultivat nu conţine urme din niciuna din acestea. De asemenea, cereale precum meiul, sorgul, orezul sau porumbul, precum şi pseudocerealele teff, hrişcă, quinoa etc., nu sunt toxice pentru organismul uman afectat.

Glutenul este acel liant alimentar din grâu care îi dă pâinii capacitatea de dospire. Organismul persoanei celiace se apǎră de gluten prin formare de anticorpi. Aceştia pot fi determinaţi în laboratorul de analize. Celiachia nu se vindecă, boala odată apărută rămâne pe toată durata vieţii. Pot dispărea în timp doar anticorpii şi simptomele bolii, care însă reapar atunci când se consumă iar cereale cu spic, care sunt interzise.

Frecvenţa bolii în populaţie în ţările în care se consumă zilnic grâu este de 1/100 la 1/300, aşa cum au demonstrat statisticile actuale efectuate de cercetători. Poate apărea la orice vârstă dacă există o predispoziţie genetică. Cauzele apariţiei diferenţiate la cei predispuşi nu se cunosc în totalitate la această dată. Apare zgomotos, cu simptome clare, mai frecvent la sugari după introducerea făinosului (înaintea vârstei de 6 luni), mai ales la cei alăptaţi artificial de la o vârstă foarte fragedă, dar şi la adolescenţi, în timpul sarcinii sau armatei, după traume fizice sau psihice. Pe scurt, celiachia poate apărea în toate etapele vieţii care solicită suplimentar corpul celui predispus.

Tags: alimentatia bebelusului, celiachie