Alimentatia bebelusului de un an
Alimentatia bebelusului de un an
Bebeluşului de un an (şi nu mai înainte) se pot da o mare parte din mâncărurile ce se gătesc pentru fraţii mai mari. Atâta timp cât primeşte zilnic legume, fructe, carne şi lapte, se poate ţine seama de preferinţele copilului. Bineînţeles că se va întocmi un mediu echilibrat.
Majoritatea copiilor preferă o alimentaţie simplă, bine pregătită, necondimentată, apetitul devine capricios, inegal, cu preferinţe.
În multe cărţi se recomandă să se renunţe la biberon, în realitate, marea majoritate a copiilor chiar şi după vârsta de un an preferă să primească laptele (cu sau fără adaosuri) cu biberonul. Dimineaţa se dă lapte simplu, iar seara îmbogăţit cu făină de fructe sau cereale. Unii părinţi preferă să dea încă lapte parţial- adaptat (Milumil 2 sau 3, Humana 2, Nutrilon plus, Beba, Nan etc.). Organismul copilului de un an este însă maturat să primească lapte praf integral sau lapte de vacă de bună calitate.
Diareea acută – colita la bebelusi si copii
(diaree, gastroenterita , enterocolita, colita)
Este determinată de greşeli alimentare sau infecţii digestive. Vărsăturile şi refuzul suptului, asociate cvasiconstant scaunelor apoase, induc starea de deshidratare în formele severe de boală.
Uneori deshidratarea se instalează în decurs de câteva ore, iar consecinţele sunt cu atât mai severe, cu cât sugarul este mai mic şi durata tulburării este mai prelungită; de aceea, la această vârstă deshidratarea reprezintă o urgenţă, iar consultul medical trebuie făcut neapărat în primele 24 ore de la debutul bolii.
Regurgitaţiile
Prin regurgitaţie se înţelege expulzarea – fară efort şi fară greaţă – a alimentelor (1-2 guri) şi a secreţiilor din stomac scurt timp după supt.; este un fenomen normal la vârsta de sugar, putând apărea de una sau mai multe ori pe zi, la scurt timp după masă.
Fenomenul tinde să dispară de la sine pe la vârsta de 7-9 luni şi nu trebuie luat în serios atâta timp cât sugarul nu scade în greutate.
Durerile abdominale
Sunt simptome care apar frecvent la copil. Ele sunt prezente şi în afecţiuni fară legătură cu sistemul digestiv sau cu abdomenul. Pot fi expresia unor boli serioase (apendicită, ocluzie intestinală), dar şi a altora mai puţin severe (faringoamigdalită, indigestie, parazitoze intestinale). În absenţa unei boli propriu-zise, pot fi determinate de cauze psihice (emoţie, spaimă, furie).
Consultul medical de urgenţă este obligatoriu în prezenţa semnelor de alarmă:
