Alimentatia bebelusului de un an
Alimentatia bebelusului de un an
Bebeluşului de un an (şi nu mai înainte) se pot da o mare parte din mâncărurile ce se gătesc pentru fraţii mai mari. Atâta timp cât primeşte zilnic legume, fructe, carne şi lapte, se poate ţine seama de preferinţele copilului. Bineînţeles că se va întocmi un mediu echilibrat.
Majoritatea copiilor preferă o alimentaţie simplă, bine pregătită, necondimentată, apetitul devine capricios, inegal, cu preferinţe.
În multe cărţi se recomandă să se renunţe la biberon, în realitate, marea majoritate a copiilor chiar şi după vârsta de un an preferă să primească laptele (cu sau fără adaosuri) cu biberonul. Dimineaţa se dă lapte simplu, iar seara îmbogăţit cu făină de fructe sau cereale. Unii părinţi preferă să dea încă lapte parţial- adaptat (Milumil 2 sau 3, Humana 2, Nutrilon plus, Beba, Nan etc.). Organismul copilului de un an este însă maturat să primească lapte praf integral sau lapte de vacă de bună calitate.
Diareea acută – colita la bebelusi si copii
(diaree, gastroenterita , enterocolita, colita)
Este determinată de greşeli alimentare sau infecţii digestive. Vărsăturile şi refuzul suptului, asociate cvasiconstant scaunelor apoase, induc starea de deshidratare în formele severe de boală.
Uneori deshidratarea se instalează în decurs de câteva ore, iar consecinţele sunt cu atât mai severe, cu cât sugarul este mai mic şi durata tulburării este mai prelungită; de aceea, la această vârstă deshidratarea reprezintă o urgenţă, iar consultul medical trebuie făcut neapărat în primele 24 ore de la debutul bolii.
Regurgitaţiile
Prin regurgitaţie se înţelege expulzarea – fară efort şi fară greaţă – a alimentelor (1-2 guri) şi a secreţiilor din stomac scurt timp după supt.; este un fenomen normal la vârsta de sugar, putând apărea de una sau mai multe ori pe zi, la scurt timp după masă.
Fenomenul tinde să dispară de la sine pe la vârsta de 7-9 luni şi nu trebuie luat în serios atâta timp cât sugarul nu scade în greutate.
Lapte de mamă insuficient?
Una din temerile fiecărei mame care alăptează este că laptele ei este în cantitate insuficientă, sau că este "slab", necorespunzător calitativ.
Succesul alăptării constă în asigurarea unui echilibru între "cerere şi ofertă" şi se exprimă prin:
– starea de eutrofie a sugarului, rezistenţa crescută ia infecţii şi boli infecto-contagioase, frecvenţa scăzută a tulburărilor digestive acute şi a bolilor alergice, precum şi dezvoltarea sistemului nervos central corespunzător.
