Travaliul

Cele cinci faze ale travaliului şi naşterii

    Nici o descriere a travaliului şi naşterii nu poate fi atât de grăitoare încât să vă redea exact cum va fi pentru dumneavoastră naşterea.

Dar, familiarizându-vă cu detaliile medicale ale naşterii şi aflând care sunt posibilităţile pe care le aveţi, obţineţi un lucru foarte important: reduceţi posibilitatea de a vă împotmoli într-o serie de întrebări pline de panică ("Ce se întâmplă?" „Ce înseamnă asta?") în timpul travaliului.

Cu alte cuvinte, cu cât ştiţi mai mult, cu atât veţi fi mai puţin distrasă de temeri cumplite şi nefondate şi veţi fi mai liberă să vă concentraţi asupra dumneavoastră înşivă şi a muncii grele pe care trebuie s-o faceţi.

E foarte simplu, informaţia vă permite să vă concentraţi asupra travaliului şi naşterii şi vă ajută să nu intraţi nepregătită în această experienţă şi astfel să fiţi speriată de medici, asistente, maşinării şi griji care provin din neştiinţă.

  • Prima fază a travaliului: ÎNCEPUTUL TRAVALIULUI

Ce se întâmplă : Colul se subţiază şi se dilată de la zero la patru centimetri. Contracţiile care generează acest lucru durează de obicei douăzeci de secunde, revin la intervale de cincisprezece – douăzeci de minute şi sunt destul de uşoare, atât de uşoare, încât puteţi nici să nu le simţiţi. În plus, vi se poate rupe apa, puteţi pierde dopul gelatinos şi puteţi avea o uşoară diaree.

Cât durează : Începutul travaliului poate dura până la douăzeci de ore sau doar o oră sau două. în general este partea cea mai lungă a travaliului, dar, din nefericire, este şi cea mai uşoară şi mai puţin deranjantă (deşi anticiparea unei dureri mai intense vă poate face să fiţi stresată).

De fapt, puteţi să vă daţi seama că travaliul a început abia când această fază e pe sfârşite.

Senzaţii caracteristice: Puteţi avea o senzaţie de disconfort în regiunea pelviană: crampe ca în perioada de men- stră, crampe intestinale, sau o sâcâitoare durere de spate.

Majoritatea femeilor suportă foarte bine aceste simptome, îşi pot continua activitatea şi nu trebuie să recurgă la tehnicile de respiraţie pentru a depăşi aceste dificultăţi. Când în sfârşit veţi înţelege că a venit momentul, vă veţi simţi probabil emoţionate, neliniştite, nervoase.

Ce trebuie să faceţi : Acum este momentul să vă faceţi bagajul pentru a merge la spital, să faceţi ultimele pregătiri, să chemaţi salvarea şi să găsiţi pe cineva care să rămână cu copiii (dacă mai aveţi şi alţi copii acasă).

Sfatul care se dă în mod obişnuit este să vă odihniţi sau să trageţi un pui de somn, dar e posibil să vă simţiţi prea agitată la gândul celor ce vor urma ca să reuşiţi s-o faceţi. In schimb, umblatul pe jos poate avea un efect calmant, vă poate face să vă simţiţi mai bine şi poate ajuta la evoluţia travaliului (ceea ce înseamnă că travaliul va fi mai scurt).

Dacă intraţi în panică, încercaţi să faceţi exerciţiile de „respiraţie din piept". În ceea ce priveşte întrebarea dacă e bine să mîncaţi şi să beţi sau nu, există mai multe puncte de vedere.

Unii medici încă mai recomandă să nu mâncaţi şi să nu beţi nimic din momentul în care v-aţi dat seama că a început travaliul. Acest sfat se bazează pe faptul că astfel se reduce riscul de a inhala voma în cazul în care este necesară o anestezie generală.

Dar alţi medici insistă asupra faptului că o anestezie generală în timpul naşterii este foarte rar întâlnită şi că, chiar dacă ar fi necesară, tot trebuie luate măsuri de precauţie deoarece nu se poate şti cu siguranţă dacă stomacul este gol. în plus, cei care critică sfatul de a nu bea şi a nu mânca nimic susţin că travaliul poate fi şi mai greu de suportat dacă femeia trebuie să îndure şi durerile provocate de foame.

Digestia devine mai lentă şi uneori chiar se opreşte total în timpul travaliului, aşa că mâncărurile grele vă pot produce greaţă şi vă pot face să vomaţi. E de preferat să mâncaţi supe simple şi uşoare, mâncăruri cu macaroane sau orez, dar – întrebaţi mai întâi medicul.

  • A doua fază : TRAVALIUL PROPRIUL-ZIS

Ce se întâmplă: Colul se dilată de la patru la opt centimetri. Contracţiile devin mai frecvente, mai lungi şi mai puternice: de obicei apar la un interval cuprins între două şi cinci minute şi durează între patruzeci şi cinci şi şaizeci de secunde. în plus, puteţi avea senzaţie de vomă şi chiar să vomaţi din cauza digestiei care este mult mai lentă. Vi se poate rupe apa şi puteţi pierde dopul gelatinos, dacă aceste lucruri nu s-au întâmplat până acum. De asemenea, puteţi transpira abundent. Cât durează: Unele travalii sunt mai lungi, altele sunt rapide, iar altele par să se oprească, pentru ca apoi să înceapă din nou. Dar, în medie, colul se dilată cu un centimetru pe oră în timpul travaliului propriu-zis, ceea ce înseamnă că durează între trei şi cinci ore. Senzaţii caracteristice: Pe măsură ce travaliul evoluează, contracţiile devin mai acute, mai puternice şi mai dureroase. Durerea de spate şi senzaţia de apăsare în abdomen cresc. S-ar putea să începeţi să gemeţi şi şi să tremuraţi din tot trupul în momentul de intensitate maximă a contracţiilor. În aceste momente nu sunteţi prea vorbăreaţă; în schimb vă veţi concentra atenţia asupra dumneavoastră înşivă, preocupată de ceea ce simţiţi şi de tehnicile de respirare (acum trebuie să abordaţi tehnica „respirării scurte din piept” pentru a suporta contracţiile). Probabil că nu veţi avea chef de glume; mai degrabă veţi fi iritată pentru că nu vi se acordă destulă atenţie. Şi mai ales când ajungeţi la sfârşitul acestei faze, e posibil să începeţi să vă simţiţi nesigură, să vă îndoiţi de capacitatea dumneavoastră de stăpânire. Ce trebuie să faceţi: Majoritatea medicilor vă vor spune să-i anunţaţi când contracţiile apar la un interval de cinci minute. în cazul în care locuiţi la o distanţă mai mare de o jumătate de oră de spital, veţi fi sfătuită să plecaţi imediat spre spital. Dacă staţi aproape, mulţi medici şi moaşe vă vor sfătui să rămâneţi acasă cât mai mult posibil, deoarece mai aveţi încă câteva ore bune de travaliu şi acasă vă veţi simţi mult mai confortabil şi aveţi mai mult spaţiu de mişcare. Dacă naşteţi la spital, veţi trece prin următoarele proceduri: 1)   Dacă sunteţi înregistrată dinainte, puteţi merge direct în sala de travaliu. Altfel, dumneavoastră şi partenerul trebuie să faceţi formele de internare. 2)   O dată ajunsă în sala de travaliu şi naştere, veţi intra într-o cameră specială unde vi se vor pune întrebări în legătură cu bolile de care aţi suferit şi cu simptomele de travaliu pe care le-aţi avut. 3)   Veţi fi condusă într-o sală de travaliu unde o asistentă vă va lua tensiunea, pulsul, temperatura şi vă va asculta bătăile inimii. Apoi, medicul vă va palpa abdomenul pentru a afla poziţia fătului şi vă va face un examen vaginal pentru a vedea cât de dilatat este colul. 4)   Vi se va repartiza o asistentă care nu numai că va nota semnele travaliului, dar vă va acorda şi sprijin şi încurajare. Uneori chiar medicul va face aceste lucruri. 5)   Când copilul va coborî complet spre canalul de naştere, veţi fi dusă într-o sală de naştere, unde veţi aduce copilul pe lume.

  • Faza a treia: TRANZIŢIA

Ce se întâmplă : Colul se dilată de la opt la zece centimetri (ceea ce înseamnă dilatare maximă). Contracţiile puter-nice durează nouăzeci de secunde şi apar la un interval între un minut şi jumătate şi trei minute. Pot surveni atât de repede una după cealaltă, încât practic să nu existe pauză între ele. Uneori, contracţiile pot avea două momente de vârf: se intensifică, scad pe moment, apoi cresc din nou înainte să scadă complet. De asemenea, s-ar putea să aveţi senzaţie de greaţă să vomaţi şi să aveţi crampe la picioare şi fese, frisoane, transpiraţie abundentă sau vă pot tremura picioarele. Vi se poate rupe apa, dacă nu s-a rupt până acum. Cât durează: Arareori această fază a travaliului durează mai mult de o oră şi jumătate; de obicei durează mai puţin de o oră. în multe cazuri această fază a travaliului se termină după cincisprezece – douăzeci de contracţii. Senzaţii caracteristice: Pentru unele femei durerea provocată de contracţii şi durerea de spate sunt covârşitoare,  stăpânirea durerii vă va cere tot efortul şi concentraţia de care sunteţi capabilă. Este posibil să vă simţiţi epuizată, enervată, panicată sau descurajată. De fapt, în momentul în care credeţi că nu mai puteţi suporta, momentele cele mai dificile au trecut deja. Ce trebuie să faceţi : Dacă nu aţi ajuns încă la spital, trebuie să vă grăbiţi, deoarece nu peste mult timp veţi naşte. Dacă simţiţi nevoia de a începe să împingeţi copilul înainte de a ajunge la spital, faceţi exerciţii de respiraţie pentru a amîna contracţiile. E imposibil să împingeţi copilul în jos dacă respiraţi adânc şi repede.

  • Faza a patra: NAŞTEREA

Ce se întâmpla: Copilul coboară prin canalul de naştere care este lung de zece centimetri. La sfârşitul acestei faze copilul se va naşte. Contracţiile devin mai lente, la un interval între două şi cinci minute, durând între şaizeci şi nouăzeci de secunde. Cu fiecare contracţie copilul mai avansează puţin prin canalul de naştere, cu toate că, atunci când contracţiile se opresc, el alunecă puţin înapoi. Trecerea copilului prin canalul de naştere se măsoară în opriri, de la zero la patru. La cea de-a patra oprire, capul copilului împinge deschiderea vaginală şi nu mai dă înapoi. Aceasta se numeşte încoronarea şi este semnul că într-un minut sau două, copilul va ieşi complet. în acest moment, dacă deschiderea vaginală nu este destul de largă să lase capul copilului să iasă vi se va face o epiziotomie. În timpul acestei faze veţi simţi probabil o dorinţă copleşitoare să împingeţi, să vă scremeţi – e o senzaţie similară, dar mult mai puternică, exact ca atunci când vreţi să eliminaţi un scaun. Când împingeţi în timpul contracţiilor, acest lucru ajută extrem de mult la grăbirea naşterii, deoarece forţa conştientă cu care contractaţi muşchii abdominali măreşte forţa contracţiilor. Cât durează : Copilul poate coborî repede şi se poate naşte doar împingând o dată sau de două ori, sau coborârea lui poate dura până la două ore. Deşi medicii consideră că eforturile de împingere a copilului n-ar trebui să dureze mai mult de două ore, nu există nici o dovadă că, dacă durează mai mult, ar avea vreun efect negativ atâta vreme cât naşterea avansează şi nu există nici un semn că fătul este afectat. Senzaţii caracteristice: Nevoia covârşitoare de a împinge vă poate distrage de la durerea contracţiilor (care acum tind să fie mai puţin intense). Pe măsură ce copilul coboară spre canalul de naştere este posibil să aveţi o senzaţie ca de arsură şi întindere, dar aceste senzaţii tind să dispară, deoarece presiunea pe care o exercită capul copilului asupra ţesuturilor are efectul firesc de amorţire. La început, eforturile de împingere a fătului pot fi stângace şi necoordonate (eu a trebuit să întreb o asistentă: „Cum trebuie să împing, că am uitat?"). Deşi unele femei nu simt nevoia de a împinge, altele găsesc că această dorinţă este imperioasă, devenind extrem de puternică şi de copleşitoare. Dacă această fază a travaliului durează prea mult, vă puteţi simţi descurajată, fară să mai amintim de extenuare. Unele femei reuşesc să se odihnească în intervalul dintre contracţii şi astfel îşi dau seama că într-adevăr prind puteri. Ce trebuie să faceţi: Dacă coborârea copilului durează prea mult, schimbaţi-vă mai des poziţia (majoritatea femeilor împing mai eficient dacă stau într-o poziţie ghemuită). Dacă purtaţi lentile de contact, va trebui să vi le scoateţi, deoarece majoritatea spitalelor cer acest lucru pentru cazul în care este nevoie de o anestezie de urgenţă în timpul travaliului şi al naşterii.

  • Faza a cincea: ELIMINAREA PLACENTEI

Ce se întâmplă : După naştere se mai produc contracţii uşoare pentru desprinderea placentei de pereţii uterului şi eliminarea ei. Epiziotomia sau ruperile perineului se cos după expulzarea placentei. Este posibil ca medicul sau moaşa să vă maseze uterul din exterior, prin peretele abdominal, pentru a-1 stimula să se contracteze şi astfel să se reducă sângerarea. In unele cazuri este nevoie ca medicul sau moaşa să introducă o mână în uter pentru a se asigura că nu a mai rămas nici un ţesut înăuntru – acest lucru doare, dar durează doar câteva secunde. Cât durează : De obicei, placenta este expulzată într-un interval între cincizeci şi şaizeci de minute. Ce trebuie să faceţi : Comparativ cu contracţiile travaliului, contracţiile de după naştere sunt mai puţin intense. E posibil să fie nevoie să împingeţi o dată sau de două ori pentru a ajuta la expulzarea placentei. Rugaţi medicul sau moaşa să vă ajute să puneţi copilul la sân. Din cauza faptului că s-ar putea să aveţi frisoane (e posibil să tremuraţi din tot corpul şi dinţii să vă clănţăne încă o vreme după ce aţi născut), veţi dori probabil o pătură în plus. Probabil o să vă fie imperios foame şi sete, vă veţi simţi extenuată, transpirată şi lipicioasă. Majoritatea asistentelor vă vor şterge cu un burete în sala de recuperare, dar probabil că va trebui să aşteptaţi câteva ore bune ca să puteţi face un duş. Cum să vă stăpâniţi durerea travaliului pe spate. Poziţia fătului în pântec are o mare importanţă în ceea ce priveşte gradul de dificultate al travaliului şi al naşterii. Poziţia cea mai frecventă şi mai comodă pentru dumneavoastră este următoarea: copilul vine cu capul în jos, bărbia în piept şi faţa spre spatele dumneavoastră. Poziţia care face ca travaliul să fie mai lung şi mai dureros (fară însă şă prezinte vreun risc pentru copii) este: capul în jos, bărbia în piept, dar faţa îndreptată spre abdomenul dumneavoastră, ceea ce înseamnă că osul posterior al capului copilului apasă pe partea inferioară a coloanei vertebrale la fiecare contracţie. Drept urmare, nu vă veţi confrunta doar cu durerile provocate de contracţii, ci şi cu o puternică durere de spate. Totuşi, există tehnici care vă ajută să dom in aţi acest fel de dureri. Prima şi cea mai importantă regulă este să nu vă lungiţi pe spate, deoarece acest lucru sporeşte presiunea asupra coloanei, accentuând durerea şi prelungind travaliul. în schimb, aşezaţi-vă în genunchi, chirciţi-vă, aşezaţi- vă în patru labe sau lungiţi-vă pe o parte pentru a nu încărca coloana vertebrală şi cupropria greutate în plus, de obicei aceste tehnici se dovedesc folositoare: – schimbaţi-vă poziţia şi umblaţi cât iiiaimult posibil; aceasta va grăbi travaliul şi vă va feri de pericolul de a rămâne înţepenită într-o poziţie care să nu fie nici pe departe confortabilă. –     încercaţi să puneţi ceva cald (prosoape fierbinţi, o pernă electrică sau o sticlă cu apă fiartă) în partea inferioară a coloanei vertebrale (adică în locul unde vă doare). Dacă acest lucru nu ajută, uneori ceva rece (o sticlă cu apă rece sau cuburi de gheaţă într-o pungă de plastic, ori un prosop) vă poate aduce o alinare. –     masaţi zona spatelui, acolo unde doare mai tare. Este foarte eficientă o simplă apăsare puternică şi constantă aplicată cu podul palmei.

 

Trimite-ne parerea si experienta ta

Featuring Recent Posts WordPress Widget development by YD

hits counter