BebeMed

Există o mulţime de motive pentru care naşterea naturală, fară nici un medicament, e preferabilă. E fară îndoială cel mai lipsit de riscuri mod de a naşte. Deoarece chiar şi cele mai sigure analgezice pot duce la complicaţii nedorite. De aceea anestezia nu se face în mod automat, nu e recomandată oricărei femei ce naşte. În tot cazul, în ultimă instanţă trebuie să alegeţi care dintre anestezice doriţi să folosiţi, în afară de cazul în care e nevoie de intervenţie chirurgicală.

Două dintre principalele analgezice.

Demerolul : reduce mult durerea fară să vă ameţească prea tare, să vă simţiţi drogată. Nu anulează orice senzaţie de durere, dar contribuie pozitiv la reducerea ei şi are calitatea că vă dă posibilitatea de a participa conştient la naştere. Introdus intravenos, Demerolul îşi face simţit efectul în cinci minute şi durează între două şi patru ore. Poate produce o scădere a presiunii sângelui, dar acest efect secundar poate fi uşor corectat prin creştere cantităţii de lichide administrate intravenos. Alte efecte secundare sunt: greaţa, voma, înroşirea feţei, uscăciunea gurii. Dar riscul cel mai mare al demerolului este efectul asupra fătului, deoarece acest medicamnt traversează uşor placenta şi pătrunde în sistemul sangvin al fătului. Mai ales dacă e administrat cu o oră înainte de naştere. Deme- rolul poate reduce reflexul de respiraţie al fătului, ceea ce poate face necesară respiraţia artificială şi administrarea de medicamente care să combată demerolul. Pentru a evita acest incident, cei mai mulţi medici administrează demerolul cu mult înainte de naştere, cu două, trei ore înainte chiar. Dar aceasta poate avea ca rezultat ca din punctul de vedere al mamei medicamentul să-şi anuleze efectul exact când ar fi fost mai mare nevoie de el. Totuşi, chiar şi atunci când e administrat cu mai multe ore înainte de momentul naşterii, demerolul ar putea totuşi avea efecte asupra fătului. Unii noi născuţi ale căror mame au luat demerol sunt molatici, alţii adormiţi şi nu manifestă energie decât după o zi sau chiar două.

Anestezie epidurală. Această anestezie vă amorţeşte complet de la brâu în jos, dar în rest rămâneţi complet conştientă. Deoarece e administrată în doze reduse, dar frecvente prin perfuzie, poate fi oprită chiar înainte de naşterea propriu-zisă, ca să vă îngăduie să faceţi efortul necesar pentru eliminarea fătului. Această anestezie se administrează de obicei în a doua fază a naşterii, perioada activă a travaliului şi nu mai înainte ca să nu împiedice desfăşurarea normală a acestuia. Se administrează astfel: sunteţi aşezată pe partea stângă, sau staţi în capul oaselor cu spatele foarte arcuit. Zona este dezinfectată, apoi vi se fac nişte anestezice locale pentru a vi se amorţi o porţiune de vreun centimetru pătrat. Apoi vi se introduce un ac mai mare, special pentru acest gen de intervenţii, în zona de lângă coloana vertebrală, iar acul e cuplat la un cateter, adică un tub suţire şi lung care e fixat acolo până după naştere cu leucoplat. Nu vă împiedică să vă mişcaţi în pat. Prin acest tub se introduce anestezicul. Efectul său e resimţit în câteva minute. Ori de câte ori efectul său pare să se diminueze, se introduce o nouă doză. Anestezicul amorţeşte nervul ce duce la uter, dar şi picioarele.

Avantaje: foarte puţin din medicament ajunge la făt, anestezicul nu vă face să vă simţiţi adormită nici înainte, nici după naştere, doza poate fi redusă după voie încât în momentul naşterii să puteţi participa efectiv. E cel mai sigur şi mai eficient mod de anestezie existent în prezent.

Nici această anestezie însă nu e fără riscuri. Pericolul cel mare e acela că acest tip de anestezie determină necesitatea altor intervenţii suplimentare. Cât timp sunteţi sub această anestezie nu vă puteţi duce la toaletă şi nici nu veţi simţi nevoia firească de a urina, iar dacă travaliul durează mai multe ore, va trebui să vi se introducă o sondă, procedură ce poate creşte riscul de infecţie urinară după naştere. Dacă anestezia vă va reduce capacitatea de a împinge fătul afară, aşa cum se întâmplă adesea, copilul va trebui scos cu forcepsul; intervenţia cu forcepsul înseamnă o episiotomie mai largă. De asemenea, în timpul acestui gen de anestezie va trebui să staţi în pat pe toată durata travaliului şi să fie urmărite electronic funcţiile vitale ale fătului, două elemente care ar putea să crească şansele de a naşte prin cezariană. Pe lângă asta multe femei se plâng de greţuri şi vomă în timpul anesteziei.

Alte medicamente administrate în cursul travaliului.

Sedative şi tranchilizante. Se presciu de obicei în faza de început a travaliului. Nu anulează durerea, dar reduc tensiunea şi favorizează somnul. Aceste medicamente vă ajută să vă odihniţi şi să fiţi în stare să faceţi faţă cu bine perioadei de contracţii. Vă folosesc mai ales dacă sunteţi speriaţă, într-o stare de puternică tensiune, sau dacă aveţi un travaliu încet, prelungit. Dar aceste medicamente pot provoca greţuri,scăderea tensiunii sau delir. Traversează placenta şi pot crea temporare probleme respiratorii noilor născuţi, moleşeală, în primele două zile după naştere.

Anestezia nervului ruşinos. Vi se face o injecţie în peretele interior al vaginului, de obicei cu o oră înainte de momentul naşterii. Intervenţia relaxează perineul, făcând naşterea mai rapidă şi mai uşoară, reducând şi durerile episiotomiei. Nu blochează durerile contracţiilor. Uneori injecţia nu are nici un efect. Dar oricum nu prezintă nici un fel de risc nici pentru mamă, nici pentru copil.

Rahianestezie. Constă într-o injecţie făcută în canalul măduvii spinării. Se face înainte de momentul naşterii şi amorţeşte partea inferioară a corpului. Avantaje: nu are efecte negative asupra fătului. Dezavantaje: s-ar putea să ducă la severe dureri de cap după naştere.

Anestezie generală. In prezent nu se prea foloseşte decât în cazuri de urgenţă sau de complicaţii în timpul unei cezariene. Femeia e complet inconştientă. Dacă copilul e scos repede, adică în curs de circa cinci minute, anestezicul nu are efect asupra comportamentului noului născut.