Tratamentul celiachiei – alimentatie fara gluten
Tratamentul celiachiei constă în eliminarea completă şi definitivă a tuturor produselor care conţin gluten, deci o alimentatie fara gluten.
Sunt interzise toate produsele din comerţul alimentar de larg consum care conţin sau pot conţine proteine de grău, orz, ovăz, secară şi hibrizii lor, respectiv: făină , griş, pâine, macaroane, biscuiţi, napolitane, prăjituri, sosuri, muştar, precum şi dulciuri, mezeluri şi brânzeturi cu asemenea adausuri sau cu gluten din motive tehnologice, berea şi borşul. Atenţie la îngheţată, pufuleţi, muesli, chipsuri, fulgi de porumb, produse cu malţ fără origine declarată, deoarece malţul poate fi produs din oricare cereală. Trebuie întotdeauna citită lista de ingrediente. Glutenul poate fi prezent în multe produse unde nu ar putea fi bănuit iniţial. Prezenţa glutenului, indiferent de motiv, trebuie declarată de producător conform legislaţiei în vigoare (H.G. 106/2002 Anexa 1f).
Diagnosticarea intolerantei la gluten (celiachiei)
Diagnosticarea intolerantei la gluten are doua etape:
Prima etapă
Ce este celiachia sau intoleranta la gluten?
Celiachia (enteropatia gluten-senzitivă), a fost un termen medical aproape necunoscut acum 15 ani în România, era considerat mult timp ca fiind o boală a copilului, care se vindecă treptat odată cu trecerea timpului, dar rezultatele cercetării din ultimi 20 de ani au contrazis această părere. Schimbarea de concepţie se datorează dezvoltării metodelor de diagnostic, care au dus şi la clarificarea originii unei boli de piele numită dermatită herpetiformă Duhring. Un bolnav care suferă de celiachie este numit un celiac, sau o personă celiacă.
Numită şi boală celiacă, afecţiunea apare sub formele de celiachie a copilului şi celiachie a adultului (sau sprue indigenă), la care se adaugă Dermatita herpetiformă Duhring cu exteriorizare pe suprafaţa pielii. Este o afecţiune/boală autoimună cu atingere în special a aparatului digestiv, mai exact a intestinului subţire.
Cum se manifesta celiachia? (simptomele intolerantei la gluten)
Simptomele celiachiei acute (intoleranta la gluten)
Apare cel mai des la copii sub forma unei crize celiace cu : diaree, oboseală, stagnare în dezvoltare, anemie, abdomen mărit, contrastant cu restul membrelor, care au o dezvoltare musculară redusă. Este la ora actuală cea mai des diagnosticată pentru că este zgomotoasă, crizele celiace fiind însoţite şi de deshidratare şi anemie din cauza diareei. Necesită intervenţia imediată a medicului, de multe ori în staţionar. Nerecunoaşterea şi netratarea adecvată are de multe ori sfârşit letal. Frecvenţa celiachiei acute este relativ redusă, motiv pentru care celiachia nu este mediatizată îndeajuns în populaţie şi nici chiar în lumea medicală.
Diareea acută – colita la bebelusi si copii
(diaree, gastroenterita , enterocolita, colita)
Este determinată de greşeli alimentare sau infecţii digestive. Vărsăturile şi refuzul suptului, asociate cvasiconstant scaunelor apoase, induc starea de deshidratare în formele severe de boală.
Uneori deshidratarea se instalează în decurs de câteva ore, iar consecinţele sunt cu atât mai severe, cu cât sugarul este mai mic şi durata tulburării este mai prelungită; de aceea, la această vârstă deshidratarea reprezintă o urgenţă, iar consultul medical trebuie făcut neapărat în primele 24 ore de la debutul bolii.
Regurgitaţiile
Prin regurgitaţie se înţelege expulzarea – fară efort şi fară greaţă – a alimentelor (1-2 guri) şi a secreţiilor din stomac scurt timp după supt.; este un fenomen normal la vârsta de sugar, putând apărea de una sau mai multe ori pe zi, la scurt timp după masă.
Fenomenul tinde să dispară de la sine pe la vârsta de 7-9 luni şi nu trebuie luat în serios atâta timp cât sugarul nu scade în greutate.
Lapte de mamă insuficient?
Una din temerile fiecărei mame care alăptează este că laptele ei este în cantitate insuficientă, sau că este "slab", necorespunzător calitativ.
Succesul alăptării constă în asigurarea unui echilibru între "cerere şi ofertă" şi se exprimă prin:
– starea de eutrofie a sugarului, rezistenţa crescută ia infecţii şi boli infecto-contagioase, frecvenţa scăzută a tulburărilor digestive acute şi a bolilor alergice, precum şi dezvoltarea sistemului nervos central corespunzător.
