BebeMed

În această lună, medicul va dori să vă facă analiza sângelui pentru depistarea diabetului de gestaţie, o formă de diabet temporar care apare (de obicei fară nici un simptom) între a douăzeci şi patra şi a douăzeci şi opta săptămână de sarcină.

Deşi diabetul de gestaţie afectează mai puţin de 5% din femeile însărcinate, se recomandă ca toate femeile să facă această analiză, deoarece, lăsat netratat, acest diabet poate crea serioase probleme atât mamei cât şi fătului. Se crede că diabetul de gestaţie este generat de schimbările hormonale care au loc în timpul sarcinii.

Cam în această perioadă (în a şasea lună de sarcină) placenta şi corpul mamei produc hormoni care măresc nivelul de glucoză din sânge pentru a alimenta fătul, aflat într-o creştere rapidă. în mod normal, pancreasul răspunde la această creştere a nivelului de glucoză mărind producerea de insulină, o substanţă care procesează glucoza din sânge în aşa fel încât celulele s-o poată folosi ca energie.

Dar în cazul unora dintre femeile însărcinate, pancreasul nu produce surplusul de insulină necesar pentru procesarea glucozei, aşa că se creează un surplus de zahăr în sângele mamei, cunoscut sub numele de diabet de gestaţie.

Diagnosticarea rapidă a diabetului de gestaţie, şi deci controlul nivelului de zahăr din sânge, este esenţială atât pentru sănătatea mamei, cât şi a fătului. Netratat, diabetul de gestaţie vă expune la următoarele riscuri:

– greutatea excesivă a fătului: dacă pancreasul mamei nu produce insulina necesară, atunci intervine pancreasul fătului care începe să producă el insulina, în felul acesta fătul se autoprotejează împotriva excesului de glucoză. Dar cum insulina acţionează ca un hormon care stimulează creşterea, rezultatul este un copil supraponderal la naştere (peste 4,500 kg). Copiii supraponderali sunt greu şi uneori chiar periculos de născut normal şi de aceea adesea se nasc prin cezariană;

- nivelul scăzut de glucoză: aşa cum s-a mai spus, copilul, în stadiul intrauterin, produce un surplus de insulină pentru a putea procesa surplusul de glucoză din sângele mamei, cu care este alimentat. Din nefericire, după naştere, copilul poate continua să producă un surplus de insulină, deşi este mai puţină glucoză de procesat. Ca urmare, copilul poate metaboliza în exces propria sa glucoză, generând astfel o scădere a nivelului de zahăr din sânge, ceea ce duce la afecţiuni ale creierului;

- Sindromul de Afecţiune Respiratorie (SAR); când nivelul ridicat de zahăr din sângele mamei rămâne netratat, sistemul nervos, inima şi plămânii copilului sunt afectaţi, creându-i dificultăţi de respiraţie la început;

–  naşterea unui copil mort: nu se ştie încă bine de ce, dar diabetul netratat este asociat cu creşterea pericolului ca fătul să moară.

Cine este supusă la acest risc. Orice femeie însărcinată poate face un diabet de gestaţie, deşi femeile care au început sarcina fiind supraponderale, cele care au cazuri de diabet în familie, cele care au avut probleme pe durata unor sarcini anterioare, cele care au născut copii de peste 4,500 kg sau cele care au născut un copil mort sunt mai expuse la acest risc decât celelalte. în caz că aveţi peste treizeci de ani, riscul creşte puţin, căci cu vârsta creşte şi predispoziţia.

Simptomele diabetului de gestaţie – foame şi sete accentuate, nevoia de a urina sau senzaţia de slăbiciune – cu greu pot fi deosebite de efectele obişnuite ale sarcinii. Mai mult, unele femei n-au nici un simptom. Primul semnal că s-a ivit o problemă este atunci când doctorul le va spune că analiza de toleranţă la glucoză este pozitivă.

Testul de toleranţă la glucoză este foarte simplu: se bea un pahar mare de soluţie de glucoză cu gust de zahăr, se aşteaptă o oră şi apoi se face o analiză a sângelui. De obicei, rezultatul este gata în douăzeci şi patru de ore. Dacă analiza este pozitivă, trebuie să faceţi încă una, mai lungă (trei ore) pentru a confirma în mod categoric rezultatul primului test.

Tratament. Numai rareori diabetul de gestaţie este tratat prin injecţii cu insulină; în majoritatea cazurilor este suficientă o alimentaţie controlată cu grijă pentru a preveni schimbările nivelului de glucoză. în mod obişnuit, alimentaţia se bazează pe proteine şi complex de carbohidraţi, exclude dulciurile concentrate şi este structurată în aşa fel încât mesele şi gustările să se întindă pe tot parcursul zilei, la câteva ore distanţă, pentru a menţine nivelul de zahăr din sânge stabil.

Acum, între a douăzeci şi şasea şi a douăzeci şi opta săptămână de sarcină, din ce în ce mai mulţi medici cer analiza pentru depistarea streptococului p. Infecţia cu această bacterie jiu prezintă de obicei simptome şi nu dăunează adulţilor. Dar poate fi fatală dacă este transmisa n oului-născut în momentul naşterii.

Cu toate că numai 2% din copiii infestaţi cu streptococul se îmbolnăvesc, cei care totuşi o fac pot avea afecţiuni permanente ale creierului sau pot muri în câteva ore (simptomele care de obicei apar în prima săptămână de viaţă sunt derutant de similare cu cele ale unei răceli; somnolenţă, nas înfundat, febră, dificultăţi de respiraţie).

Aşa că cereţi medicului să fiţi testate (ceea ce înseamnă luarea unei simple culturi din vagin). Dacă testul este pozitiv, atunci sarcina  trebuie urmărită îndeaproape şi este posibil să fiţi supusă unui tratament cu antibiotice în momentul naşterii.

Naşterea şi după naştere. Dacă diabetul de gestaţie este bine ţinut sub control, travaliul şi naşterea nu prezintă riscuri mai mari în apariţia unor complicaţii decât o naştere normală.

Dar dacă au existat greutăţi în menţinerea sub control a diabetului, copilul poate fi prea mare sau poate fi supus la riscuri de altă natură, aşa că o naştere prematură (prin declanşarea artificială a travaliului sau prin cezariană) poate fi necesară.

După naştere, nivelul de glucoză din sângele majorităţii femeilor revine la normal în două săptămâni.

Dar aproape 50% din femeile care au avut diabet de gestaţie, în zece ani fac diabet permanent. De aceea li se recomandă tuturor femilor care au avut diabet de gestaţie să-şi facă analizele cât mai des.

De asemenea, acestea trebuie să aibă grijă cum mănâncă, deoarece, dacă îşi protejează sănătatea, atunci pot întârzia apariţia bolii şi pot reduce gravitatea formei de diabet permanent sau chiar preveni instalarea lui.