BebeMed

Hipertensiunea generată de sarcină (preeclampsia) este una din cele mai obişnuite complicaţii ale sarcinii care afectează şapte din o sută de femei însărcinate. Ce provoacă această stare şi de ce unele femei o au şi altele nu este încă un mister.

Totuşi, se ştie că există anumite femei care sunt mai expuse la preeclampsie: aflate la prima sarcină, cele sub optsprezece ani sau trecute de patruzeci, cele supraponderale sau diabetice, cele cu boli de rinichi sau cele care au sarcină multiplă.

Preeclampsia poate apărea oricând după a douăzecea săptămână de sarcină, deşi, cel mai adesea, apare mai târziu, după douăzeci şi opt de săptămâni. O caracteristică a acestei boli este o creştere a presiunii arteriale. Medicul vă va verifica la fiecare consultaţie presiunea arterială pentru a descoperi cât mai curând posibil creşterea tensiunii.

Dacă aceasta este moderată, este posibil să nu aveţi nici un simptom; probabil nici n-o să ştiţi că aveţi tensiunea mai mare până nu o va descoperi medicul. Pentru cazurile mai grave, semnalele de alarmă sunt: umflăturile (edemele) în special ale feţei şi palmelor, o în- grăşare prea rapidă (mai mult de 1 kg într-o săptămână), dureri de cap sau probleme cu ochii.

Dacă nu este tratată, preeclampsia poate afecta alimentarea cu sânge a placentei, împiedicând oxigenarea şi hrănirea adecvată a fătului, ceea ce provoacă probleme de creştere. Netratată, preeclampsia poate duce o eclampsie, o stare în care presiunea arterială este atât de mare, încât alimentarea cu sânge a placentei este aproape blocată, apărând pericolul ca fătul să moară.

Eclampsia este de asemenea fatală şi pentru mamă, sau îi poate provoca acesteia probleme cu rinichii, fi, catul, creierul sau ochii. Oricum, pericolul instalării preeclampsiei sau eclampsiei poate fi prevenit prin detectare imediată şi tratament corespunzător.

Elementele de bază în tratarea preeclampsiei moderate sunt:

a)   repausul la pat, mai ales lungirea pe o parte, poziţie în care sângele este împins spre placentă. Cât de mult trebuie să staţi în pat pe zi şi pe durata a câte zile depinde de cât de bine răspunde tensiunea arterială la această metodă. Uneori este de ajuns să aveţi un program mai lejer după câteva zile de stat în pat, alteori este nevoie să rămâneţi în pat până la sfârşitul sarcinii;

b)   frecvente examene cu ultrasunete pentru a verifica dacă fătul se dezvoltă corespunzător;

c)   controlul tensiunii de două ori pe săptămână în cadrul vizitei la medic şi în fiecare zi acasă;

d)   verificarea greutăţii în fiecare zi pentru a descoperi posibilele creşteri subite;

e)   o alimentaţie foarte bogată în proteine (nouăzeci de grame pe zi); se pare că proteinele ajută la menţinerea tensiunii în limitele normale. Dacă aceste metode se dovedesc eficiente, nu există nici un motiv de a nu vă continua sarcina, de a nu intra în travaliu şi de a nu avea o naştere normală. Dar dacă simptomele nu se stabilizează sau dacă preeclampsia este de la moderată spre gravă, s-ar putea să fie necesară spitalizarea sau declanşarea travaliului şi naşterea prematură. Remediul preeclampsiei este naşterea; după ce aţi născut, tensiunea va coborî din nou spre valorile de dinainte de sarcină. De regulă, dacă aţi suferit de preeclampsie la prima sarcină şi dacă a apărut spre sfârşitul ei, la următoarele sarcini nu veţi mai suferi din cauza acestei probleme.