Pregătire pentru sarcină
Astăzi, din ce în ce mai multe sarcini nu mai sunt doar „întâmplătoare”, ci discutate, acceptate şi planificate cu mult înainte de actul de procreare propriu-zis.
Sunt foarte multe cupluri care şi-au planificat momentul în care vor înceta să mai folosească metodele de contracepţie. Când faci o astfel de planificare anticipată, te afli într-o situaţie unică: ai şansa să faci, pas cu pas, toate pregătirile premergătoare sarcinii, în aşa fel încât copilul tău să fie normal şi sănătos din toate punctele de vedere.
Ideea „sănătăţii premergătoare sarcinii” este încă foarte recentă, dar îşi are rădăcinile în faptul că cele mai multe probleme apar la majoritatea femeilor înainte ca ele să-şi dea seama că sunt însărcinate, mai exact în primele săptămâni de sarcină. In această perioadă, embrionul este în cea mai rapidă fază de dezvoltare: acum se formează toate organele fetusului, milioane de celule se divid şi se diferenţiază. În timpul acestui stadiu esenţial al creşterii şi dezvoltării fătului se crede că, cu cât trupul mamei, stilul ei de viaţă şi mediul în care trăieşte sunt mai sănătoase, cu atât riscurile de a se întâmpla ceva grav sunt mai mici.
Ceea ce nu înseamnă totuşi că, dacă condiţiile de creştere ale copilului sunt perfecte încă din faza iniţială, vi se garantează naşterea unui copil perfect sănătos. Anumiţi factori genetici, de exemplu, pot duce la riscuri sau dificultăţi. Dar e adevărat că, dacă înainte de procreare vă expuneţi cât mai puţin hazardului şi obiceiurilor dăunătoare fătului, veţi reduce posibilitatea apariţiei unui defect sau a unei infirmităţi. În plus, nu puteţi să subestimaţi importanţa planificării anticipate în pregătirea psihologică pentru sarcină. Aveţi mult mai puţine griji şi îndoieli atunci când ştiţi că oferiţi încă de la început un mediu propice pentru copilul care se va naşte. Cele cinci paragrafe care urmează vă vor feri de lucruri care pot fi dăunătoare şi, în acelaşi timp, vă vor familiariza cu practicile care generează cele mai bune condiţii pentru creşterea unui copil.
Să nu vă simţiţi descurajate şi dispuse să abandonaţi aceste practici dacă nu rămâneţi imediat însărcinate. Chiar şi cuplurilor tinere şi fertile le trebuie în medie între patru şi opt luni de la renunţarea la metodele de contracepţie până la procreare. Cuplurile trecute de treizeci de ani trebuie să se aştepte să dureze mai mult, înjur de un an.
1. Consultaţi-vă obstetricianul sau ginecologul
3. Aflaţi gradul de toxicitate al mediului în care trăiţi
