BebeMed

Micile neplăceri obişnuite

Efectele secundare ale sarcinii, descrise până acum, de obicei dispar începând cu al doilea trimestru de sarcină.
● Infecţii ale tractului urinar
Infecţiile tractului urinar sunt una din cele mai obişnuite neplăceri ale sarcinii; se estimează că una din zece femei însărcinate suferă de această infecţie cel puţin o dată pe durata celor nouă luni.
Se pare că există două motive pentru care sarcinile generează infecţii ale traiectului urinar.
Cum vezica urinară este aşezată chiar în faţa uterului, este firesc ca ea să fie presată pe măsură ce uterul se lărgeşte. Acest lucru împiedică vezica să-şi golească complet conţinutul, şi astfel urina este menţinută în tractul urinar, ceea ce favorizează formarea şi înmulţirea bacteriilor.
Alt factor este schimbarea care se produce în compoziţia chimică a urinei. Pe durata sarcinii, urina conţine un procent ridicat de estrogeni şi glucoză. Aceste substanţe fac ca urina să fie mai puţin acidă şi din această cauză devine un mediu bun pentru bacterii.
Există două tipuri principale de infecţii urinare: cistita, o infecţie instalată în partea inferioară a traiectului urinar (vezica şi uretra), cu următoarele simptome: o nevoie frecventă de a urina, chiar dacă doar câţiva stropi, o durere ascuţită sau senzaţia de arsură la urinare şi o senzaţie de usturime chiar deasupra osului pelvian şi în spate.
O infecţie urinară mai gravă este nefrita, care se in. stalează în rinichi şi se caracterizează prin febră, frisoane, greaţă şi vomă şi poate include şi simptomele cistitei. Nefrita este periculoasă în timpul sarcinii fiindcă poate provoca un travaliu prematur. Tocmai de aceea majoritatea gine- cologilor/obstetricienilor vă vor cere la prima vizită să faceţi o analiză a urinei; dacă aveţi un număr mare de bacterii – ceea ce v-ar expune la riscul unei infecţii la rinichi – se începe tratamentul, înainte ca infecţia să se instaleze clinic.
Tratamentul cistitei şi al nefritei se face cu antibiotice. Ideal ar fi să nu luaţi medicamente pe durata sarcinii, dar în acest caz este mai puţin periculos să luaţi medicamente decât să lăsaţi infecţia netratată. Trebuie să luaţi imediat legătura cu medicul, dacă simţiţi unul din simptomele infecţiei tractului urinar. Din nefericire, femeile care au făcut o dată o infecţie a tractului urinar au tendinţa să o repete. Dar puteţi evita repetarea infecţiei (şi astfel repetarea medicamentaţiei cu antibiotice) dacă urmaţi aceste măsuri preventive:
– beţi multe lichide (şase până la opt pahare de apă sau de suc bogat în vitamina C, pe zi) pentru a alunga bacteriile din tractul urinar; vitamina C vă ajută la păstrarea acidităţii urinei care astfel devine un mediu mai puţin propice bacteriilor;
– purtaţi lenjerie de corp din bumbac, cea sintetică nu lasă corpul „să respire” şi astfel favorizează apariţia bacteriilor;
– aplecaţi-vă mult şi ştergeţi-vă cu o mişcare care să pornească din faţă înspre spate pentru a evita ca bacteriile de pe tractul intestinal să ajungă pe cel urinar;
– urinaţi des, pentru a evita ca urina să rămână pe tractul urinar;
– spălaţi zona genitală şi goliţi-vă vezica atât înainte cât şi după contactul sexual pentru a evita ca bacteriile să ajungă la uretră.

Creşterea secreţiei vaginale
Datorită creşterii volumului de sânge cu care este alimentat vaginul şi colul, cantitatea de secreţie vaginală tinde să crească pe măsură ce avansaţi în lunile de sarcină. De fapt, veţi descoperi că secreţiile sunt atât de abundente încât veţi fi nevoită să purtaţi tampoane igienice sau să vă schimbaţi lenjeria de mai multe ori pe zi (nu vă spălaţi cu duşul în vagin decât dacă aveţi acordul medicului).
Trebuie să ştiţi că secreţia, cu toate că este abundentă, este sănătoasă dacă are o culoare albă curată, dacă nu miroase şi dacă nu mai aveţi şi alte simptome, spre deosebire de secreţiile nesănătoase, care indică prezenţa unei infecţii şi care prezintă următoarele caracteristici:
1) o secreţie groasă, vâscoasă, albă, care produce mâncărimi şi n-are miros şi care este provocată de Candida Albicans, e semnul unei infecţii care poate fi luată pe gura copilului, când acesta trece prin canalul de naştere;
2) o secreţie verzuie, de obicei însoţită de usturimi şi de senzaţie frecventă de urinare, provocată de gonoree (infecţia gonococică poate fi luată de copil, la trecerea prin canalul de naştere şi îi poate provoca orbirea permanentă dacă nu este tratată);
3) o secreţie gălbuie, spumoasă, care generează mâncărimi şi are un miros neplăcut; provocată de trichomonas vaginalis, această infecţie fiind supărătoare mai mult pentru dumneavoastră decât pentru copil.
4) o secreţie abundentă, însoţită de senzaţia de usturime la urinare şi o senzaţie de slăbiciune în zona pelviană inferioară; aceasta poate fi semnul unei infecţii clamidiene, care poate mări riscul unui travaliu prematur sau al infecţiei lichidului amniotic.
Dacă secreţia prezintă una din caracteristicile unei infecţii, luaţi imediat legătura cu medicul. Chiar dacă credeţi că secreţia este normală, dar nu sunteţi sigură, e mai bine să vâ asiguraţi şi să faceţi o vizită la medic.

● Sângerarea gingiilor
În timpul sarcinii, estrogenul sensibilizează gingiile, iar volumul mărit de sânge le face să se umfle puţin. Rezultatul este că gingiile pot sângera uşor când vă spălaţi pe dinţi sau muşcaţi din ceva mai tare.
Nu puteţi rezolva complet această problemă, dar puteţi preveni înrăutăţirea ei spălându-vă şi clătindu-vă cu atenţie şi regularitate dantura. O igienă dentară adecvată împiedică acumularea de resturi alimentare, care mai departe pot irita gingiile; poate de asemenea ajuta la reducerea riscului de a vi se contracta gingiile, boală care se numeşte parodontoză.
În plus, o îngrijire zilnică a dinţilor ajută la înlăturarea unor resturi de dulciuri sau alte mâncăruri vâscoase şi astfel să prevină formarea cariilor. De asemenea, ar trebui să vă duceţi la dentist cel puţin o dată pe durata sarcinii pentru a vă curăţa şi verifica dantura (dar amânaţi orice lucrare care ar necesita radiografie sau anestezie cu alte substanţe în afara novo- cainei).

● Congestia nazală
Un nas înfundat şi frecvente sângerări nazale sunt efecte secundare ale sarcinii, cauzate de mărirea volumului de sânge şi de activitatea hormonală.
Trataţi-vă nasul înfundat cu picături naturale sau apă sărată sau faceţi inhalaţii. Deşi unele picături nazale, antihis- taminice şi descongestionante par să fie sigure, e mai bine să vă consultaţi medicul înainte de a lua medicamente.
Pentru a opri o sângerare nazală, apăsaţi pur şi simplu pe nară şi ţineţi aşa câteva minute. Nu vă întindeţi, sângele se poate scurge pe gât şi vă poate face să vomaţi. Mai puteţi să vă puneţi un tampon de vată înmuiată în suc proaspăt de lămâie (care este astnngent) în nară şi să-1 lăsaţi câteva minute.